Iata-ne deci la a 2-a "naufragiere" pe uscat din cauza masinii. Si de data asta consumasem si piesele de rezerva luate de la junkyard-ul din M Ciuc. In contextul acesta absolut dezolant a aparut pentru prima data perspectiva esecului.
NU stiu daca am mai spus-o dar fara masina de asistenta expeditia nu poate continua, in barca in afara de mancarea pentru o zi si eventual un cort nu incape altceva, ca sa nu mai vorbim de restul echipamentului. Cam pana aici a fost si cu optimismul si entuziastmul specific. Si asta cu aproape 3 saptamani inainte de final. Probabil ca exista si motive chiar mai patetice de renuntare dar momentan nu-mi vine nici unul. Si nu pot sa nu ma gandesc ca de la inceput am plecat cu o masina pe jumatate stricata.. dar era plina de bannere, din cand in cand si cu o barca deasupra.. cum ar fi putut sa ne lase... cert e ca Luni seara nivelul de stress al intregii echipe a atins un recor nedorit asezonat cu rasete nervoase si 'ti-am spus eu'-uri. Cu totii am renuntan la mai diverse lucruri mai mult sau mai putin importante pentru a participa la ODM, o initiativa cu adevarat generoasa care mi-a excitat visele juvenilo temerare inspirate de cartile cu pirati si desenele animate cu Robinson Crusoe. Cert e ca nu eram pregatit sufleteste pentru Game Over.
Seara s-a s-a incheiat cu un photoshooting improvizat cu o distinsa doamna capetenie de parcare ale carei rezultate le puteti admira in sectiunea de poze.